În orice pricină de înşelăciune cu privire la un bou, un măgar, o oaie, o haină sau un lucru pierdut, despre care se va zice: ‘Uite-l!’ – pricina amânduror părţilor să meargă până la Dumnezeu; acela pe care-l va osândi Dumnezeu trebuie să întoarcă îndoit aproapelui său.
În orice dispută cu privire la vreun bou, măgar, îmbrăcăminte sau orice altă pierdere despre care una din părţi spune: ‘Este a mea’, cauza ambelor părţi să fie cercetată de judecători; cel pe care-l vor condamna judecătorii să plătească celuilalt dublu.